Viaţa de sportiv

  Toată lumea te aplauda, toţi se uită la tine iar tu te  apleci de pe podium ca să ţi se pună medalia de gât. Ce viaţă minunată s-au gândit mulţi din public în acel moment… Dar hai să dăm timpul mai înapoi, înainte să fii ajuns la victorie.

   Puţini ştiu ce se ascunde în spatele unei victorii. Nimeni nu a zis că e simplu să ajungi pe podium. Începi totul de jos, de foarte jos. Mingea nu va lovi masa nicioadată din prima, poarta nu se va muta după lovitura ta, cronomentrul nu va indica din prima un record. Şi nici din a doua încercare, nici din a treia. Nu ne naştem învăţaţi, poate doar talentaţi. Şi nu e acelaşi lucru. Până la urmă orice sportiv poate confirma că sportul e 1% talent si 99% muncă.

    Şi această muncă…e grea!  De multe ori vei ajunge de la antrenamente şi vei adormi instant. Nu contează dacă esti în pat, în autobuz sau în clasă.  Vei dormi, te asigur. Indiferent de loc sau de sportul pe care îl practici, singura condiţie e să fii dat totul.

    Oboseala pe care o capeţi… ca să îţi revii ai nevoie de mult timp, dar nu ai suficient între un antrenament şi următorul. Apoi mai este şi minunata febră musculară de îţi va venii să crezi că e o binecuvântare că mai poţi merge.

     Te vor chema prietenii pe afară, tu vei fi ori la antrenament ori prea obosit, din cauza antrenamentului, ca să ieşi cu ei.  Probabil o perioada te vei şimti mergând ca pe o  funie la înălţime încercând să împaci şi sportul şi şcoala. Nu vei reuşi mereu.

    Apoi urmează competiţiile. Speră la ce e mai bine, dar pregătește-te  pentru ce este mai rău.  Cu alte cuvinte, speră că vei intra pe teren, că vei da golul câștigător, că vei câștiga. Dar, așteaptă-te să ratezi mingea, să nu ți se dea pasă, să fii depășit de copii mai mici ca tine.

  O să urmeze apoi victoriile. Nu de odată ci treptat. Azi o secundă, mâine încă una. Azi 3 puncte, săptămâna viitoare un set. Azi o bară, peste ceva vreme un gol.

  Așteptările din partea ta vor fi din ce în ce mai mari.  Nu vei mai auzi: „Lasă că ești la început!” ci „Am pretenții de la tine!”. Și evident chiar dacă victoriile sunt multe… eșecurile vor fi de n ori mai multe. Puterea unui sportiv constă în a se ridica după fiecare eșec. Poți fi „steaua” echipei, poți să ai zeci de recorduri la antrenamente, dar dacă ratezi în ziua competiției ești nimeni în cel mai bun caz. În cel mai rău ești cel care a tras echipa în jos. 

   Nu e nimic mai rău pentru un sportiv decât să strige antrenorul la el în timpul meciului că „Asta e, nu poți ” sau să vadă cum galeria își pierde interesul. Da, ca sportiv vei trăi și astfel de momente. Nu e o viață plină de lapte și miere. Sincer, nu are mai deloc.

    Dar da! Se merită să fii sportiv pentru momentul când treci primul linia de finish, când respingi un atac nemaipomenit, când bați recorduri sau când urci pe podium. Dar pentru astfel de momente plata începe cu mult timp inainte. Eu zic totuși că merită!

Reclame

21 de gânduri despre „Viaţa de sportiv

  1. Procentul de talent e mult mai mare. Pentru un campion mondial peste 50-60%. Pentru un fotbalist ca Ronaldo sau un sprinter ca Bolt 90% talent și restul muncă.
    Să fi ajuns la victorie, poți fi steaua echipei, să nu ți se dea pasă – cu un singur i. Eu zic că merită, nu că „se merită”.

    Apreciază

    1. Inainte de a scrie ceva…informati-va…s-a facut cercetare pe Ronaldo daca nu stiati…banuiesc , ca despre Cristiano Ronaldo este vorba…numele lui inseamna doar 7% atat este talentul si numele de la mama lui restul de 93% este munca…procentul nu este chiar 99-1 % dar pentru a fi valoare munca si disciplina inseamna peste 95 % …

      Apreciat de 1 persoană

  2. Foarte important este in perspectiva apropiata sau indepartata familia si mediul in care iti desfasori activitatea .Daca le ai pe acestea si talentul se asociaza cu un caracter puternic de invingator treptele performantei sunt ale tale !

    Apreciază

  3. Foarte frumos scris, ca parinte de sportiva de performanta este greu sa vezi cum nu mai poate dar totusi merge inainte si frumos cand este pe podium. Nimeni nu stie ce este in spatele unei medalii decat sportivul, el tarieste totul.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Minunat mesajul, bravo si pentru curajul de a transmite ideile tale. Nu da atentie celor ce comenteaza ca si spectatorii de la competitii , care in viata lor nu au miscat un deget dar stiu mai bine ca sportivul si antrenorul la un loc ce ar trebui sa faca. Pana la urma suntem unici si fiecare are procentul lui de intelegere. Multumesc pentru articol.

    Apreciat de 1 persoană

  5. daca un copil citeste acest articol , nu va incepe un sport niciodata , iar daca dumneavoastra ati facut sport inseamna ca v-a obligat cineva, desi acest articol e scris de cineva care habar nu are de sport sau de performanta. in primul rand da, sportul necesita multe sacrificii si acestea sunt direct proportionale cu performanta, dar satisfactiile de zi cu zi aduse de sport (in primul rand sanatatea si aspectul fizic) merita din plin . nu vreau sa insir beneficiile sportului nu ati intelege probabil. cat despre scoala si sport , merg mana in mana , fara sa se incurce … asta cu nu merge sportul cu scoala e conceptia inapoiata a profesorilor ingusti la minte , cine face sport stie bine acest lucru.

    Apreciat de 1 persoană

  6. eu n-am intalnit inca un sportiv bun fara un antrenor bun; de aceea am tot propus ca la protocolul ‘victory ceremony’, fiecare din cei trei ajunsi pe podium sa fie felicitat de antrenorul sau (a)…., articolul este cam dramatic (am sa-l mai citesc inca odata…) dar cel care ar vrea sa faca sport nu trebuie sa stie de la bun inceput la ce se inhama. (ramanem someri/b)…., probabil ca cu putina pedagogie si chiar mai multa Psy…., antrenorul (fara el nu se poate..) va gasi viitorul campion(c); dar n-am sa uit cuvintele regretatului prof.dr. Emil Ghibu care la deschiderea Cursului de 0rganizare EFS – ICF/1963 a rostit:”oridecateori veti avea insucces nu va plangeti, nu dati vina pe sportiv, pe club etc…., dar verificati temeinic cum ati organizat activitatea si incepeti de la Selectie ” (scuze daca am scris prea mult…) Succes Luizei Potec !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc. Imi aduc aminte momentul în care am schimbat antrenorul. A fost un șoc total datorită stilurilor lor atat de diferite încât la primele meciuri am jucat mai prost ca niciodată! Sunt de acord cu dumneavoastra, antrenorii ar trebui și ei premiați

      Apreciază

  7. …. ca si dv. am avut si eu curajul sa scriu…; am peste doua mii de postari pe cele patru ‘bloage’ dar nu am avut asa multi cititori ca dv……, poate ca nu am stiut sa promovez cele scrie sau poate ele au fost citite dar ‘uiatte’ de cei care nu aveau decat ‘oglinda’ propiior greseli…, iata un sumar:

    http://despre-inot.blogspot.ro/2016/05/of-bloagele-mele.html

    http://despre-inot.blogspot.ro/2016/04/lista-publicatilor-in-revista-efs-si-la.html

    Cred ca v-am plictisit de atata vorbarie… imi cer scuze daca am exaegrat

    MO

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sincer, nu cred ca eu am știu să promovez bine ceea ce am scris. Acesta este singurul articol care atrage atâtea comentarii și care îmi aduce vizualizări la un an după publicarea sa. Consider că a fost vorba de noroc. Am avut norocul ca, printr-un share pe facebook articolul să fie preluat de o pagină dedicată sportului.
      Important este totuși să scriem, cât mai mult, cât mai divers. Dacă nu dăm noi viață ideilor atunci cine? Vizualizările o să vină după și vă urez același noroc, ba chiar înzecit.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s