Ce e de aur la liceul militar?

    Fiecare liceu are bune și rele, dar liceul militar are ceva „de aur”, ceva ce se va păstra pe veci. Acest lucru se află într-un cod nescris, dar de care fiecare dintre noi este constient.
  Deci ce e „de aur” la liceul militar? PRIETENIILE!

  Sunt anul 4 într-un astfel de liceu și pot spune cu mâna pe inimă că dacă e ceva ce regret din tot sufletul acum, când mă pregătesc să  plec, este că mă despart, fizic, de colegii mei de liceu. Spun fizic pentru că sufletește ei vor fi mereu lângă  mine.

  Într-un liceul militar prieteniile se leagă diferit. Se leagă în cadența pasului de defilare, între numărătoarea 1-2 a flotărilor, noaptea între semnalul „stingerea”  și semnalul „desteptarea”.

   Sunt prieteniile cu povești la 3 dimineața, cu strângeri în brațe atunci cand lacrimile udă pernele, cu împărțitul ultimei conserve de pateu joia în pauza mare.  Cu plantoane făcute in 2, cu tomberoane duse la 12 noaptea. 

   Prieteniile ce se leagă aici au ceva aparte, un fel de parfum al lor.      Parfum ce se simte în aer vinerea când ieși cu colegii în oras dupa o săptămână plină de teste, teze sau simulări. Când ieși din sala de bac și te așezi pe treptele învătământului și cu un rânjet în colțul gurii spui „Gata și  cu asta!”

    E ceva aparte, ce este greu de definit în cuvinte. Trebuie să fi bătut coridoarele unui astfel de loc ca să înțelegi cum e să pierzi noaptea explicând probleme la fizică deoarece  a doua zi aveți test, cum îți tremură mâna când împingi coala de hârtie într-o parte ca să vadă și colegul, că doar vrea să plece acasă și ști că nu va avea voie dacă  ia sub 5.

   Nu ai cum sa înțelegi ce înseamnă să stați toată clasa cu sufletul la gură pentru colegul care dă ultimul test la mate ca să nu rămână corigent. Cum e să îți dorești din suflet ca nimic să nu se schimbe, să fiți aceiași și din toamna. Nu contează că v-ați mai certat, că ți-a furat crema de bocanci sau bereta cândva. Îl vrei acolo în formație să îl auzi strigând „prezent” la apelul general.

  Ar mai fi multe de zis despre aceste prietenii pe care fiecare din noi le-am legat aici. Chiar foarte multe. Dar oricât as vrea, cuvintele nu au puterea de a încătușa sentimentele pe care le-am trăit alături de colegii mei. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s