Aici este un titlu inteligent

Și acum îmi vin în minte versurile unei melodii care se cânta seara, în curtea internatului, la chitară: „ Ah, ah, apă de izvor,/mai repede că mor/ Mai repede că nu mai pot.” Și tot aceste versuri mă duc cu gândul la o seara de vară, undeva prin Costinești. O seară petrecută nu mai departe de anul trecut.

Ce a fost special la acea seara? Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu doar seara aceea a fost specială. Ci toate pe care le-am petrecut la mare alături de colegii mei. Țin minte că imediat ce am ajuns și ne-am întâlnit la cazare nu am mai putut să o potolim pe Ana. Ea voia la bălăceală. Nu accepta altceva.

Sunt conștientă că eu cu apa avem o relație extraordinară până la un punct. Momentul când trebuie să beau 2 litri zilnic. Pentru mine acest lucru reprezintă unul din lucrurile pe care mi le-aș dori, ar trebui să le fac și așa mai departe. Dar când e vorba de bălăceală și așa mai departe, sunt prima ( în urma Anei).

Vreau să vă spun că în perioada în care am fost cu dragii mei prieteni la mare, am băut cu siguranță foarte multă apă. Împotriva voinței mele. Și vă întrebați ce e rău în asta? Păi să vedem… faptul că era apă sărată din mare?! Cred că în momentele în care eram în apă mai bine de jumătate din timp mi-l petreceam sub apă. Motivul? Dintre mine și Ana doar eu știam să înot așa că, ghici ghicitoare pe cine aruncăm în aer ca să cadă în apă? Pe Luiza cumva? Da.

Seara de care vă povesteam la început a fost epică încă din primele momente. Ce ne-am gândit noi? Tineri plini de energie și dornici de distracție? Cum eram cazați în Constanța am zis să plecăm unde e locul distracției la mare. Și în opinia noastră acela era Costinești. Așa că iată-ne plini de entuziasm la ora 7 în gara așteptând trenul către locul care ne promitea o seară de neuitat.

Ce pot să vă spun este că acea seară a fost genială, o seară a contradicțiile muzicale, a gusturilor diferite. Încă mă întreb ce s-a întâmplat cu Vali… cert e că a apărut abia pe la 9… dimineața.

De asemenea din acea seară îmi amintesc și cât de sete ni se făcuse în jurul orei 12. O sete de apă, o sete care nu mergea stinsă cu bere, cum au avut alții impresia.

Și apa pare ceva ușor de găsit, corect? Doar pare. Cred ca ne-am petrecut vreo ora căutând apă, potabilă, la malul mării.

Mulțumită Anei am văzut și răsăritul în aceea zi. Că doar nu ne puteam înțelege cu ea. Somn? Ce e ăla? Și uite-ne stând pe niște stânci înfășurați în prosoape și tremurând de frig ca să vedem primele raze de soare. Nu putem să negăm faptul că ne doream mai mult căldură lor decât imaginea.

Mulți dintre noi au adormit în gara în timp ce așteptam trenul. Și cam toți pe parcursul călătoriei. Oboseala mi-a șters o parte din amintirile acelei dimineți. Îmi aduc totuși aminte că m-am mai trezit la 3 și mai culcat la loc până la 6 seară. De asemenea mai știu că în acea zi s-a mâncat paracetamolul asemenea unei delicatese.

Și totuși, aș lua-o de la capăt cu prima ocazie. Cu o mică excepție. Aș avea grijă să am mereu în rucsac o sticlă de  apă de izvor La fântâna. Și o să aleg apa plată de data asta, nu de alta dar îmi place că sticla are pe ambalaj verde.

apa de izvor

 

 

Probabil Ovidiu o să aleagă apa minerală. Acum nu sunt sigură dacă din cauză că e minerală sau din cauză că ambalajul e mov. La ce model elegant are sticla cred că va merge cu ea la bal nu cu mine.   Mai ales că na, cu mai multe partenere nu prea e ok să mergi. Dar cu un bax de apă?

PS: Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2017.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s