Emoții de Spartachiadă

Astăzi una dintre persoanele dragi sufletului meu se află la liceul militar de la Alba Iulia. Nu, nu învață acolo. Dar, nici în vizită nu se află.  Se află acolo în calitate de sportiv al liceului militar de la Breaza. De ce? Pentru că este acea vreme din an în care loturile sportive ale liceelor militare se aliniază la start. Începe Spartachiada.

Nu pot să fiu acolo pentru ea. Nu pot fi în public atunci când va lovi pentru prima oară mingea în timpul meciurilor oficiale. Și nici nu pot țipa la final bravo. Ei, poate doar prin intermediul telefonului. Dar, nici nu pot sta fără să fac nimic, fără ai arâta într-un fel că o susțin și că trăiesc emoțiile competiției împreună cu ea.  Așa că am ales să fac ceva care înseamnă pentru mine la fel de mult cât a însemnat tenisul. Am ales să îi scriu.

Să îi spun prin intermediul acestui articol că este perfect normal să aibă emoții. Că nu este nimic greșit în ai tremura mâinile sau ai lipsi pofta de mâncare. Toți am trecut prin asta. Unii de mai multe ori. Și tot nu am reușit să scăpăm de emoții. Poate doar după ce am terminat meciul, cursa sau săritura. Emoțiile sunt ceva firesc, fac parte din noi. Și nu este niciun sentiment mai frumos ca atunci când, în ciuda emoțiilor, reușești.

Prima Spartachiadă este ceva de neuitat. Cât ai vrea să spui contrariul nu poți. Este un adevărat soc momentul în care realizezi că reprezinți mai mult decât propria persoană. Nu mai ești doar tu. Faci parte din ceva mult mai mare, mai complex, mai frumos. Nu faci parte din echipa de tenis, handbal, atletism al liceului. Reprezinți liceul însăși, cu tot ce are el. Dacă echipa de volei va pierde te vei simți de parcă tu ar fi trebui să dai acea minge care ar fi întors tabela. Dacă echipa de handbal va câștiga te vei bucura atât de mult încât s-ar putea să fii confundat cu căpitanul echipei.  Nu contează că tu ești la atletism. Te vei simți de parcă faci parte din toate echipele în același timp.

Cea mai mare emoție pe care am simțit-o la Spartachiadă, emoție care de altfel m-a șocat inițial, a fost dată de  impresia că toată greutatea competiției se află pe umerii mei. Aveam credința, și nu am fost singura, că meciul meu va decide soarta întregii competiții. Că dacă eu pierdeam, chit că mai pierdeau și alții, vina pentru pierderea Spartachiadei ar fi fost doar a mea. Că eu nu am reușit să fiu suficient de bună.

Este decisiv să joc bine! Fraza aceasta părea pusă pe repeat în mintea fiecărui sportiv. De parcă aveam în minte o casetă stricată care urma să se oprească doar după ultimul punct câștigat.

La prima mea spartachiadă tremuram toată. Aveam impresia că nu practicam acest sport de 5 ani ci de 5 zile. Iar de văzut mingea nici nu se punea problema. Vedeam 3 mingii în loc de una. Asa că, draga mea, stai liniștită. Nu există sportiv pe lumea asta care să nu fii trecut prin aceleași emoții. Și nu contează dacă ești la prima participare sau la a 3-a participare. Am avut mai multe emoții la ultima mea participare decât la prima. Mai ții minte că plângeam pe scări de nervi? Când îți dorești să câștigi e normal să dai două lupte simultan.  Una pentru victorie în fața adversarului tău și alta cu propriile tale sentimente.

Însă, îți promit un lucru. Că nu vei găsi un sentiment mai înălțător, mai îmbătător decât cel de după victoria ta.  Când te vei întoarce de la adversar către spectatori. Când te vei putea uita la ei cu acea privire de eu am reușit, chit că mulți nu ați crezut că o să o fac. Și, pe cuvânt, că vei avea cel mai radios zâmbet  în acel moment.

Draga mea Cristina, am avut ocazia să îți urmăresc parcursul încă din primele tale zile de liceu. Din momentul în care ai pus piciorul în sala de tenis și ai devenit parte a echipei noastre. Din clipa în care am lovit primele mingii de-a lungul mesei albastre. Ți-am fost pe rând și coechipier și prietenă și antrenor și gradată. Așa că, sunt chiar mai în măsură ca domnul profesor să îți spun că că vei reuși! – Cu drag, Lulu.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s